Gotan Project

O muzica vibranta, o atmosfera incarcata de senzualitate si un spectacol caracterizat la superlativ, au reusit cei de la Gotan Project sa faca pe scena Salii Palatului din Bucuresti.

Tangoul este muzica reinventarii, iar de data aceasta francezul Philippe Cohen Solal, argentinianul Eduardo Makaroff si elvetianul Christoph Hermann Müller au reusit sa imbine spiritul vechiului tango cu ritmuri si sound-uri noi,  precum dub, electro, nu-jazz, iar rezultatul este un mixt fabulos perfect fuzionat.

Desi cei trei sunt imaginea Gotan Project, ei au fost acompaniati pe scena de Ananta Roosens - vioara, Facundo Torres - bandoneon, Lalo Zanelli - pian  si Claudia Pannone - o voce absolut speciala.

Concertul, de altfel a treia experienta Gotan Project la Bucuresti,  a facut parte din turneul  de promovare al celui mai recent album, "Tango 3.0", dar in spectacol au fost cuprinse si melodii de pe albume mai vechi, ca El Capitalismo Foraneo (2001), La Revancha del Tango (2001), Inspiración Espiración (2004), sau Lunático (2006).

 

Muzica in stilul Gotan Project inspira pasiune, vorbeste despre sentimente puternice, fiind totodata o muzica manifest - cum e cazul "Queremos Paz", sau o muzica cu mesaj - ca in cazul "Rayuela"(sotron), o melodie de pe recentul album, dedicata lui Julio Cortazar- important scriitor argentinian si inspirata de romanul sau omonim.

Pe scena Salii Palatului "musica brutal" s-a transformat din “Tango” in  “Gotan”,  fiind  intens recompensata  cu aplauze si bis-uri.

To be or not to bee

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nababul nu era acasa !

Dar nici casa nu prea mai era...

Spectaculoasa constructie, de inspiratie rococo, este astazi o ruina.
Cam asta e tot ce a ramas din Micul Trianon de la Floresti, copie a palatului cu acelasi nume de la Versailles,  opera executata de  arhitectul Ion D. Berindey, la dorinta lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul.

De undeva dintre  lamentare si dezinteres, putem sa recompunem imaginativ constructia asupra careia Nababul avea o viziune grandioasa, palat pe care insa nu a reusit sa-l vada finalizat: sali de bal, gradini intinse, fantani arteziene, piscina, teren de echitatie si cele 365 de camere, despre care se spune ca erau destinate fiecarei zile a anului... Si cam asta ar fi puzzle-ul reminiscent al unei perioade frumoase, opulente, inceputul de secol, careia nu reusim sa-i asiguram continuitate.

Imaginile de astazi sunt in total dezacord cu ceea ce se dorea a fi acest palat, care in perioada comunista a fost si sediu al CAP-ului.

Desi este de foarte multa vreme in atentia publica , avertismentul "pericol de prabusire" persista, aproape in locul blazonului Cantacuzinilor, ca o marca a lipsei de cultura pana la urma.

Stabilirea ulterioara a unui spital de TBC a facut ca  Micul Trianon de la Floresti  sa devina  un spatiu peste care poate domni in liniste bacilul koch...si asta e doar o mostra de constructie-ruina.

 

  

 

Stropi – highspeed!

Ilustrate cu flori de camp...

 

...de data asta nu de Andrei Blaier,

de inspiratie impresionista,

precum macii lui Monet,

care iti dau sentimentul profunzimii…

uneori al solitudinii…

ce te poate conduce

spre o stare de libertate deplina…

de visare…

Giselle

Alina Cojocaru, prim-balerina a Royal Opera House Covent Garden, a fost Giselle pe scena Operei Nationale Bucuresti, alaturi de partenul ei Johann Kobborg.
Spectacolul eveniment a fost o creatie de inalta clasa, lucru datorat si celor doua prezente internationale, si intens apreciat de public, din care se distingeau George Ivascu, Alice Barb si regizorul Alexandru Tocilescu.
Balet in doua acte, Giselle este opera muzicala a lui Adolphe Charles Adam, iar coregrafia semnata de Mihai Babuska 
a fost realizata in spiritul clasic, lasand sa transpara emotionanta poveste de dragoste.
Superb intreg spectacolul, superbe balerinele pe poantele Gaynor Minden, superbe costumele, superba muzica sub bagheta dirijorului Ciprian Teodorascu, o reala incantare Alina Cojocaru !